Amintirile din 1990, pe când muncitorii de la IMGB urlau prin centru capitalei „Noi muncim, nu gândim!”, se pierduse pe undeva prin hățișurile uitării și nu credeam că se va mai ajunge la astfel de situații, când argumentului cuvântului i se opune forța brută a unor huligani (tricourile negre ale unor angajați la o firmă de pază). Și s-a întâmplat și nu oricum ci în timpul unor alegeri de sector la liberali, adică nu oriunde, la LIBERALI, pentru care noțiunea de libertate este chintesența existenței ca partid.
Președintele PNL Ludovic Orban a fost îmbrâncit de angajații firmei de pază, la ordinul expres al lui Pavel Popescu, un alt Florin Roman al liberalilor, a cărui suficiență ostiliza pe toți ziariștii moderatori al emisiunilor tv unde se înfigea în față cu o tenacitate ieșită din comun. De cele mai multe ori argumentele domniei sale erau aberații pure și care contraveneau politicii liberale.
Nu vreau să spun prea multe despre acest „liberal” de frunte di gașca lui Cîțu, ce poate să ne spună despre relaţiile domniei sale, de la începutul anilor 2000, cu un anumit domn Marian Ștefan, fost ofiţer de securitate și dacă nu mă înșel, în prezent este colonel, șef de secție la SRI Timișoara și cu care este în continuare în relații bune.