Nu înțelegeam nici mort precipitarea președintelui Iohannis din ultimul timp, toate mișcările lui par haotice, lipsite de substanță care îl plasa ca fiind, poate, cel mai slab președinte avut până acum. Abia în seara aceasta am realizat că tot comportamentul președintelui din ultimele luni, sunt de fapt minuțios planificate și „pas cu pas” s-a apropiat de ținta demersului său, ducerea până la cap al celui de al doilea mandat de președinte, având informații clare că va fi debarcat în 2020, în vederea îndeplinirii planului Kozak, versiunea trei, adică unificarea României cu Moldova, prin alegerea ca președinte în ambele țări a doamnei Mia Sandu, după modelul Cuza. Și pentru acest lucru Klaus Iohannis ar fi trebuit demis. Curentul anti Iohannis este din ce în ce mai puternic și bulgărele se tot rostogolește. Este pentru prima oară, după știința mea, când serviciile secrete românești, minus facțiunea adunată în jurul fostului general Coldea (acesta lucrează de zor la doborârea sasului de la Cotroceni), lucrează pentru apărarea șefului statului și nu-l trădează cum a făcut cu precedenții președinți, începând cu Nicolae Ceaușescu.

Pentru a nu putea fi demis, președintelui îi trebuie o coaliție puternică și fidelă care să guverneze și mai ales scoaterea din opoziție al singurului partid care are puterea, dată de numărul parlamentarilor, să reușească suspendarea lui Iohannis în Parlament.

Pentru Iohannis, dar mai ales pentru servicii, era clar că PNL cu Orban președinte nu va face niciodată vreo înțelegere cu PSD, și tot clar le era că Orban este aproape imposibil de doborât de la șefia PNL, acesta fiind un lider iubit la baza partidului. Dacă Iohannis l-ar fi desemnat din nou premier ar fi fost cu adevărat imposibil de înlăturat, așa că trebuia mai întâi ca PNL să piardă alegerile. Multe din măsurile absurde luate de guvernul Orban anul trecut (chiar și forțarea PNL-ului, de către Iohannis, să intre la guvernare când mai era un an până la alegeri, dar se anunța un an greu cu multă uzură, a făcut parte din planul președintelui și al serviciilor) cum ar fi închiderea piețelor, programul aberant al seniorilor de ieșire din casă în intervalul a numai două ore, etc. au dus la deteriorare a încrederii de care s-a bucurat Orban la începutul guvernării. Faptul că Orban a pierdut alegerile i-a permis președintelui să-i ceară demisia din funcția de premier și numirea generalului Ciucă ca interimar, pe care președintele a intenționat să-l desemneze de atunci ca premier, dar reacția aproape violentă a liberalilor împotriva unei posibile desemnări a generalului ca premier, l-a împins pe președinte să treacă la un plan B, la care a contribuit involuntar și Ludovic Orban, acesta a venit cu cele două soluții, Orban premier și Cîțu președintele Senatului ( nu am înțeles niciodată această încredere oarbă a lui Orban în Cîțu) sau Cîțu premier și Orban președintele Camerei Deputaților. Atâta timp cât avea posibilitatea să nu-l desemneze pe Orban premier, a fost de acord cu această propunere. Și în timp ce Orban jubila că a reușit să-i impună președintelui soluția lui, Iohannis a convins USR-ul să nu fie de acord cu Orban premier. Așa a ajuns premier un cetățean român destul de ciudat și cu un background tulbure, dar bine ținut în frâu de servicii. Cîțu a fost la un pas să le dejoace planurile președintelui Iohannis și servicii cu demiterea ministrului Justiției și determinarea ieșirii de la guvernare a useriștilor de la guvernare timpuriu. Și a fost nevoie de încălcări grosolane a Constituției pentru mutarea votului moțiunii după congresul liberalilor, fiindcă cu premierul demis era aproape imposibil îndepărtarea lui Orban din fruntea liberalilor.

Nu are rost să mai vorbim despre ce a urmat, mai bine trecem direct la ceea ce se vrea a urma și care vor fi rostul evenimentelor menite a se întâmpla conform planului. PNL a ajuns la concluzia că dacă vrea să fie la masa bucatelor nu are altă soluție decât să negocieze cu PSD și cooptarea acestuia la guvernare, dar, tot în conformitatea cu planul stabilit de președinte, aceștia vin doar dacă liberalii vor fi de acord cu zece condiții, condiții menite să refacă imaginea președintelui (acesta va saluta aceste măsuri și le va promulga fără să stea pe gânduri) printre care: plafonarea prețurilor la energie, creșterea pensiilor conform Legii 127/2019 (punctul de pensie să crească de la 1.442 de lei în prezent la 1.600 de lei), salariul minim să fie 2.550 de lei general și 2.600 pentru studii superioare, creșterea alocațiilor pentru copii conform Legii 14/2020, etc. Măsuri foarte populare.

În aceste condiții le va fi foarte greu celor care au pus la punct Planul Kozak în varianta de acum și vor trebui să-l modifice și pentru asta, la fel cum s-a făcut cu Băsescu, i se va da cetățenie moldoveană lui Iohannis și vor căuta să convingă cumva pe basarabeni să-l voteze președinte la Chișinău pe Klaus Iohannis. Acest lucru fiind ceva mai greu.

Între timp președintele caută să-și facă prieteni și imagine, participând la tot felul de simpozioane unde să aibă prilejul să strângă mâna potentaților zilei de azi.

Oricum, împotriva la ceea ce am crezut, se pare că Iohannis a mutat magistral și practic a dat mat celor două cancelarii implicate în Planul Kozak.

Imaginea cu domnii  Klaus Iohannis și Joe Biden a fost preluată de pe site-ul Administrației Prezidențiale