Există două motive mai mult decât evidente pentru cei ce au pentru politică mai mult decât o mingiuţă de tenis în loc de creier care din când se plimbă prin cavitatea craniană şi face ping pong.
Primul motiv este acela că nu se poate prevedea reacţia masei tăcute de reprezentanţi la congres , fără posibilitatea de a fi controlaţi în intimitatea cabinei de vot. Acolo unde singurătatea ştampilei le poate alunga frica şi lasă doar conştiinţa de partid . Acolo unde DNA nu poate acţiona decât în rem.
De aceea trebuie acţionat cu atâta determinare şi violenţă încât nimeni să nu şi mai poată imagina că mai există cea mai mică şansă pentru Orban, că e terminat definitiv şi că un vot pentru el nu mai înseamnă absolut nimic decât pierdere de timp.
Delegaţii la congres trebuie înspăimântaţi şi convinşi că Johannis, serviciile şi cei din spatele lui Cîțu sunt mai tari decât Dumnezeu şi văd chiar dacă în realitate e imposibil, văd unde pune fiecare ştampilă. Trebuie implementată credinţa asta, altfel surpriza este mai mult decât evidentă. Pentru că toţi ştiu cât a făcut Orban pentru partid şi cât este de îndrăgit de majoritatea membrilor cărora le a întins mâna ori de câte ori i s a cerut şi a fost posibil.
Al doilea motiv pentru debarcarea lui Orban e şi mai la mintea cocoşului.
Există probabil nişte decizii de viitor care trebuiesc luate în privinţa poporului român, pe care cei ce vor să le pună în operă au decis că nu se pot baza decât pe Klaus Johannis şi o echipă de figuranţi la dispoziţia lui. Orban nu prezintă în acesta situaţie nici o garanţie că poate executa ce doresc ei, dimpotrivă, e mai mult ca sigur că oricât pare de pacifist şi dispus la compromisuri rezonabile, are o limită peste care sigur nu se poate trece.
Nu se poate trece pentru că în trei decenii de politică e unul din puţinii politicieni atipici care nu a putu fi nici cumpărat, nici ameninţat cu nimic .
Nici o afacere murdară, nici o decizie controversată, nici o dorinţă de putere atât de arzătoare încât să poată fi controlat cum se obişnuieşte pe Dâmboviţa şi nu numai.
Ceea ce în realitate ar fi o premieră în politica românească şi un mare pas spre ceea ce vrem noi să fie normalitatea în politică, adică un om fără sfori jucăuşe în spatele lui, cum este Ludovic Orban, pare că înnebuneşte o anumită parte a decidenţilor despre ce trebuie să fie în viitor ţara noastră.
De asta aşa un război cu aşa sânge pe pereţi şi încrâncenări inimaginabile altădată.
Debarcarea asta trebuie să aibă loc negreşit.
Iar liberalii care au muncit pentru acest partid sunt puşi în situaţia de a nu putea face pentru moment absolut nimic altceva decât să aştepte deznodământul , cu tot sufletul lângă preşedintele lor îndrăgit şi cu speranţa ca cei ce îi reprezintă nu îi vor vinde la acest Congres.
