Pasiunea pentru politică mi-a adus momente de necaz, de bucurii, mi-a umplut şi îmi umple şi astăzi timpul liber, dar marile satisfacţii nu au fost prea numeroase.

Politica mi-a oferit privilegiu de a fi colegă cu domnul Paleologu la PAC şi în PNL şi am amintiri minunate de la congresul de la Timişoara şi de la întâlnirile pe care le-am organizat cu domnia sa despre monarhie, unde am reuşit să am participanţi şi pesedişti care au ajuns şi ei monarhişti în timp.

Dar întâlnirea cu Regele Mihai a fost de departe cea mai emoţionantă şi mai dragă amintire a mea. La puţină vreme după ce a ieşit Constantinescu preşedinte, Regele Mihai, împreună cu Regina şi două din fetele sale au făcut o vizită în Bucovina, unde l-am însoţit, peste tot unde a dorit să viziteze.

Nu am să uit niciodată privirea şi cuvintele emoţionante ale Regelui din balconul prefecturii de la Câmpulung, unde jos se adunaseră oameni pe cai în costume populare, cu buciume ca odinioară.

Am plâns atunci de bucurie şi de tristeţe că nu pot eu să fac să fie dintr-odată din nou, el Mihai , Regele nostru.

În ultima seară, la recepţia oferită în cinstea majestăţii sale, în fosta casă de oaspeţi a lui Ceauşescu, organizaţia noastră de studenţi liberali a trăit o experienţă minunată acolo, stând şi vorbind mult cu Regele.

Mă uitam la ei şi vedeam ce încântaţi sunt şi sunt sigură că nu au să uite niciodată în viaţa lor clipele acelea.

Eu am stat mai mult de vorbă cu Regina, care era pasiunea mea. Este femeia pe care o admir cel mai mult din toate femeile extraordinare pe care le-am cunoscut în această viaţă.

Mi a povestit cum înainte de alegeri a fost împreună cu Regele la Emil Constantinescu, în micul lui apartament din Bucureşti şi cum după aceea, nu a mai fost invitată când apartamentul a devenit un pic mai mare, la Cotroceni.

Superbă, Regina noastră. Şi doamna Mezincescu mi-a plăcut mult. Aşa mult încât am înfiinţat şi am reprezentat în Convenţie organizaţia ei România Viitoare, dar Regina mi-a umplut inima mândrie şi de bucurie, Regina noastră.

Mi-au venit acum în minte toate aceste preţioase amintiri din alte vremuri pentru că l-am văzut pe principele Nicolae la Realitatea.

Lumea din care vine el nu mai există. Nu mai avem nici Rege și nici Regină.

Dar eu sunt mândră că am avut odată. Şi mândria asta e pentru mine aşa de rară, încât ştiu că nu o să mi-o poată lua nimeni. Niciodată.

În fotografie liceenii şi studenţii suceveni ai acelor vremi!